ziua II

cu siguranță
că sunt singurul izolat de lume
în mijlocul inflorescențelor de beton armat
care ne domină viețile.

nici măcar nu simt nevoia
să-ți ofer vreo floare.
e prea uzat gestul
și nici nu miroase frumos.

ar fi mai bine
să plecăm azi.
florile selenare cresc pe marginea craterelor.
le vom culege împreună,
veghind la milioanele de nefericite
care iși primesc florile inodore
savurându-și bucuria efemeră.

suntem singurii fericiți.
singurii care ascultă
florile foșnind în vântul cosmic.